Fiul meu are doisprezece ani şi e al patrulea an de când are imunitatea puternic scăzută şi temperatură. Nu i s-a pus nici un diagnostic concret. A fost nevoit în tot acest răstimp să nu frecventeze şcoala. Cine e vinovatul ?

     Dacă temperatura se menţine mult timp, acest lucru înseamnă probleme cu viitorii copii. În biocâmpul copilului dumneavoastră se vede o posibilă moarte a doi copii şi al treilea cu puţine şanse de supravieţuire. Ataşamentul faţă de capacităţi este de 250-300%, iar faţă de viitor şi de idealuri e de aproximativ 700. Vorbind mai pe înţeles, nivelul lăuntric al mândriei este imens. De la o boală gravă şi de la moarte îl salvează bunătatea din caracterul său.
     Bunătatea i-a venit fiului de la dumneavoastră, dar şi fondul de trufie tot de la dumneavoastră l-a moştenit. Nu aveaţi o viziune a lumii prea bună în perioada când aţi conceput copilul. N-aţi reuşit deloc să treceţi peste încercările de umilire a aptitudinilor, a intelectului, de conştientizare a eu-lui dumneavoastră uman.
     Fondul de pretenţii faţă de soţ era foarte mare. Şi vă plăcea să judecaţi oamenii. Pentru ca fiul dumneavoastră să poată avea copii trebuie să-i fie înjosit orgoliul şi acest lucru poate fi obţinut prin scăderea imunităţii, temperaturii înalte, slăbiciunii. E necesar ca pentru o anumită perioadă de timp să înceteze orientarea către capacităţi, intelect şi carieră. Fiindcă dacă această dependenţă se va amplifica, băiatul poate muri. Înrăutăţirea sănătăţii face imposibilă frecventarea şcolii şi salvează băiatul.
     Trebuie, în primul rând, să vă ocupaţi de propria persoană. Orice femeie trebuie să înceapă prin a renunţa la pretenţiile sale faţă de toţi bărbaţii, iertându-i, începând cu vârsta cea mai fragedă, şi gândindu-se nu numai pentru sine ci şi pentru urmaşi. Amintiţi-vă de toate clipele când aţi suprimat în sine sentimentul iubirii şi retrăiţi-le, de această dată păstrând acest sentiment. Trecând prin viaţă acceptaţi orice înjosire ca pe un medicament preţios pentru sine şi pentru fiul dumneavoastră. Invăţaţi-vă să vă deconectaţi conştiinţa, înlăturaţi regretele, temerile, critica, analiza situaţiei.În timpul când lucraţi asupra eu-lui conştiinţa nu trebuie să vă împiedice. Străduiţi-vă să gândiţi cât mai puţin posibil. Solitudinea, foamea, exerciţiile de respiraţie şi alte tehnicii de deconectare vă vor ajuta în acest plan.
     Peste o lună - o lună şi jumătate după ce aţi început lucrul asupra eu-lui dumneavoastră, vă puteţi pregăti puţin câte puţin fiul pentru o nouă informaţie şi i-o puteţi furniza treptat, fără a-l obliga, ci propunându-i-o. În intervalul de la zece la paisprezece ani se formează activ soarta băiatului şi, de asemenea, caracterul, sănătatea şi destinul viitorilor săi copii. Şi în această perioadă, bunicul şi bunica viitorilor nepoţi au o mai mare influenţă asupra lor decât copilul lor, adică viitorul părinte. De fapt, pentru sănătatea nepoţilor bunicul şi bunica poartă deseori răspunderea în mai mare măsură decât părinţii lor.
     O viziune asupra lumii bine pusă la punct şi caracterul salvează nu numai copiii noştri, ci şi nepoţii. Emoţiile agresive ale părinţilor în perioada pubertăţii copilului limitează rezerva energiilor pe care copilul le cheltuieşte pentru formarea unui destin favorabil şi pentru descoperirea posibilităţilor sale. Totalitatea posibilităţilor unui om şi bunăstarea destinului său sunt definite în cea mai mare parte de starea lăuntrică a părinţilor lui până la concepere şi în timpul gravidităţii, dar şi în perioada maturizării sexuale.
     De altfel, o viaţă sexuală timpurie vlăguieşte considerabil potenţialul spiritual al copilului, diminuându-i serios posibilitatea realizării în viitor. De obicei, tendinţa către o viaţă sexuală timpurie o demonstrează acei copii cărora pentru a supravieţui le este necesară o diminuare bruscă a potenţialului spiritual, adică acei copii, ai căror părinţi i-au ataşat de valorile spirituale prin regrete permanente, temeri, blamări şi insulte.
     În S.U.A tendinţa copiilor către o viaţă sexuală timpurie e foarte răspândită şi acesta e un lucru de înţeles. Acolo se duc oamenii cu un potenţial spiritual remarcabil iar la pragmatismul american, orientarea accentuată spre bunurile materiale, mai salvează pentru o perioadă de timp situaţia. Dar acest program exagerat îi lipseşte pe copii treptat de acele structuri spirituale fine din care iau naştere viitoarele lor posibilităţi.
     Dacă din naştere copiii nu au un potenţial spiritual puternic atunci această tendinţă îi lipseşte de multe perspective. Părinţii ar trebui să înţeleagă, în primul rând, un lucru simplu.      Din copilărie ne străduim să ferim copilul de orice boli şi astfel nu acordăm atenţie caracterului său, atitudinii lui faţă de oameni şi faţă de lumea înconjurătoare uitând că tocmai aici îşi au originea rădăcinile viitoarelor maladii şi a viitorului destin nefavorabil. Şi cu cât mai devreme vom aduce la normal sufletul copilului cu atât mai fericit şi mai sănătos va fi nu numai copilul ci şi noi înşine.

© Lazarev - Cartea a 5-a

De ce tipa oamenii unii la altii

 "Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

 -De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

 -Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.

 -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul.

 -Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.

 Maestrul intreba din nou:

 -Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

 Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

 -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.

 Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

 In final,inteleptul concluziona, zicand:

 -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."

©Mahatma Ghandi

Ce daruri accepti

Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.

Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.

Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.

Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.

Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat. Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?

- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.

-Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.

- La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite.

Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi? si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra.

Omul de pe cruce

Un om stã si se uitã la Crucea pe care este rãstignit Iisus Hristos. Si, multã vreme, se roagã fierbinte sã îi ia locul.
In cele din urmã o voce tunãtoare din cer se aude: "Vrei sã îmi iei locul?". "Da", rãspunde omul nostru. "Bine, atunci treci pe cruce, dar sã stii cã nu vei avea voie sã scoti nici o vorbã indiferent ce se va întîmpla". "Sunt de acord", spune omul nostru.
Oamenii vin, trec se roagã fãrã sã realizeze cã pe cruce se afla omul nostru. Vine un bogãtas. Se roagã si, la plecare, îsi uitã portmoneul cu bani. Omul de pe cruce nu spune nimic. Vine un tînãr ce se roagã si el si gãseste portmoneul pe care îl ia. Vine apoi un alt tînãr ce doreste sã primeascã o binecuvîntare înainte de a pleca într-o cãlãtorie lungã. Dupã care bogãtasul se întoarce , îl înjurã pe tînãr si începe sã îl batã.
Omul de pe cruce se trezeste spunând: "Nu este el vinovat".
Cei doi fug îngroziti de aceastã neasteptatã interventie.

Vãzând ce s-a întâmplat, Iisus Hristos îl mustrã pe omul de pe cruce :
"Vezi ? Nu ai putut sã îti tii gura, nu ai putut sã taci. Nu stii cã bogatasul dorea sa cumpere cu acei bani fecioria unei fete si sa o necinsteascã. Iar tînãrul ce vroia sã plece în calatorie trebuia sã primeascã bãtaie pentru a nu putea cãlãtori...pentru cã vasul lui s-ar fi scufundat si el ar fi murit.
Iata de ce trebuia sã taci.
Acum da-te jos de pe cruce pentru ca tu nu poti sa Imi tii locul."

La frizer

Un crestin a mers la o frizerie ca sa-si tunda parul si sa-si taie barba. In timp ce frizerul isi servea clientul, intre cei doi s-a pornit o conversatie interesanta. Au vorbit despre multe lucruri si au abordat diverse subiecte. In cele din urma au inceput sa vorbeasca despre Dumnezeu. La acest subiect frizerul a declarat:
- Eu cred ca Dumnezeu nu exista.
- De ce spuneti asta? a intrebat clientul.
- Trebuie doar sa iesiti pe strada si veti realiza ca Dumnezeu nu exista. Spuneti-mi, daca Dumnezeu ar exista, ar mai fi atatia oameni bolnavi? Ar mai fi atatia copii abandonati? Daca Dumnezeu ar exista, nu ar fi nici suferinta si nici durere. Nu-mi pot imagina un Dumnezeu iubitor care sa ingaduie astfel de lucruri.
Clientul s-a gandit un moment, dar nu i-a raspuns deoarece nu a vrut sa starneasca o cearta. Frizerul si-a terminat treaba, iar clientul a parasit frizeria. Chiar cand a iesit din frizerie, crestinul nostru a vazut pe strada un om cu parul mare, incalcit si murdar si cu o barba mare, neglijenta. Era murdar si neingrijit. Clientul s-a intors la frizerie si i-a spus frizerului:
- Stiti ce? Frizerii nu exista.
- Cum puteti spune asta? a intrebat frizerul surprins. Sunt aici, sunt frizer si tocmai te-am aranjat!
- Nu! a exclamat clientul. Frizerii nu exista, caci daca ar exista atunci nu ar mai fi oameni cu parul lung si murdar si cu barba netaiata, cum e omul acela de afara.
- Ah, dar frizerii exista! Insa asta se intampla cand oamenii nu vin la mine.
- Exact! a afirmat clientul. Asta e ideea! Si Dumnezeu exista! Insa necazurile si suferinta se intampla atunci cand oamenii nu vin la El si nu-L cauta pentru a-i ajuta. De aceea este atata suferinta si durere in lume.

Un magar cazu intr-o fantana

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...

Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati...

Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.

Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:

    * Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
    * Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
    * Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
    * Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
    * Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

Cat de mare e valoarea ta

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.
Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatAL scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.

Iubirea pierduta care devoreaza

Stau într-un mic cabinet pe Jo-street şi discut cu o nouă pacientă.

—    Peste câtva timp asupra dumneavoastră poate să se abată o mare nenorocire;  plus bolile, îi explic eu, ei.  La dumneavoastră acţionează acum un uriaş program de autodistrugere. Nu aţi trecut încercările şi aţi refuzat purificarea dată de Dumnezeu.

—    Ştiţi - îmi spune femeia - niciodată în viaţă nu am avut un sentiment puternic de iubire pentru cineva. Cu câteva luni în urmă m-a chemat la New York o cunoştinţă. Am început să lucrez la ea ca menajeră, şi nu demult am fost cuprinsă de un sentiment puternic. M-am îndrăgostit nebuneşte de un om, eram cu adevărat fericită iar mai departe a început un teatru al absurdului.  Cunoştinţa mea, netam-nesam, m-a azvârlit în stradă, fără să am mijloace de subzistenţă. Mai mult, ea a sunat-o pe mama mea în Rusia şi i-a spus că am cancer şi că voi muri în curând.

—    Şi iată - pacienta mea îşi ţine cu greu lacrimile – exact în acest moment, omul iubit m-a trădat. Nu numai că nu m-a ajutat, dar pur şi simplu a dat bir cu fugiţii. Cum să suport toate acestea?

—   Oricât ar părea de ciudat, autorul a tot ce s-a întâmplat sunteţi dumneavoastră - îi spun eu femeii. Mai precis, modul dumneavoastră incorect de a recepta lumea. Iubirea pentru omul drag o constituie pereţii, iar iubirea pentru Dumnezeu este temelia pe care se clădeşte totul. Nu vi s-au dat pereţi mari pentru că ei v-ar fi îngropat. Temelia dumneavoastră este prea mică. în America, ataşamentul faţă de iubirea pentru oameni este mai mic, de aceea aici puteaţi să încercaţi acest sentiment fără să pieriţi. Dar o parte din pereţi, oricum s-au surpat. Dacă iubiţi această lume mai mult decât pe Dumnezeu, pentru  ca dumneavoastră  să vă întoarceţi  către El  lumea trebuie să fie crudă şi inechitabilă faţă de dumneavoastră. Dacă vă păstraţi iubirea fără să manifestaţi  agresivitate faţă de alţii şi faţă de sine, contactul cu Dumnezeu se intensifică şi are loc purificarea. Iubirea pentru un alt om a devenit într-atât ţelul dumneavoastră încât, contactul cu Dumnezeu a început să se micşoreze dramatic, iar acest lucru vă ameninţa sufletul. Pentru a vă salva viaţa, trebuia să pierdeţi imediat iubirea şi să aveţi parte de o atitudine crudă din partea lumii înconjurătoare. Mama dumneavoastră a primit răuvoitorul telefon pentru că, v-a transmis dorinţa de a face din omul iubit ţel suprem şi fericire. Cea ce dumneavoastră aţi considerat drept catastrofa şi nenorocire a fost, de fapt, o operaţie de anvergură pentru salvarea sufletului dumneavoastră şi a dumneavoastră înşivă. Uneori oamenii se întâlnesc în viaţă, simt o uriaşă iubire unul faţă de celălalt, iar după aceea fie mor, fie se îmbolnăvesc, fie se jignesc unul pe celălalt şi se despart, după care încep să bolească ori să moară. Şi în tot acest timp, în structurile câmpurilor lor se formează sufletul copilului lor. în suflet există o scânteie dumnezeiască veşnică şi straturi superficiale care se formează prin iubirea părinţilor pe parcursul câtorva vieţi. Şi, pentru ca sufletul să se formeze corect, părinţii trebuie să piardă periodic toate valorile, pentru ca sufletele copiilor lor să se purifice prin iubirea pentru Dumnezeu. Cu cât există mai multă iubire pentru un alt om, cu atât mai perfect poate fi copilul şi, în acelaşi timp, cu atât mai dureroasă va fi destabilizarea sau pierderea temporară a acestei iubiri. Dar aceasta este o condiţie necesară pentru ca iubirea pentru omul drag să nu se contopească cu iubirea pentru Dumnezeu. în momentele de pierderi, suferinţe, rugăciunea în care omul îi cere lui Dumnezeu să i se dea iubirea pentru Dumnezeu, ca fericire supremă, este deosebit de eficientă.

©  Lazarev - cartea a 3-a - "Iubirea"

Lazarev 3 - Iubirea

Ai grija de ce-ti doresti

Interesant la cele de mai jos este si observarea subconstientului in urma sau in timpul celor citite... De multe ori el tinde sa ne "ajute" sa intelegem gresit lucrurile, ghidandu-ne pe baza fricilor si a gandurilor nespuse, care ajung in constient in opusul nevoilor noastre. Distractie placuta:



Un om puternic, energic, având voinţă, experienţă şi intelect, poate suferi un eşec total din cauza necunoaşterii legilor care guvernează universul. Mă gândeam la toate aces­tea, examinând următorul pacient. El îmi spunea povestea sa într-un ritm lent, cu pauze.

—  Până nu demult, aveam mulţi prieteni. Rulajul între­ prinderii mele era de câteva sute de mii de dolari, lunar. Totul mergea minunat. Acum nu am prieteni, am aproape o sută de mii de dolari datorie şi mi s-a născut un copil bolnav. Şi n-am făcut niciodată nimănui vreun rău. Am trăit după legile biblice. Unde-i echitatea?

—  Legile biblice sunt legile iubirii, iar dumneavoastră le-aţi încălcat. Foarte des i-aţi dispreţuit şi i-aţi condamnat pe cei care nu au bani. Când începi să te rogi pentru bani, începi să-1 dispreţuieşti pe cel care nu-i are. De aceea Cristos spunea că „mai uşor va trece cămila prin urechile acului decât va intra bogatul în împărăţia cerurilor". Asta înseamnă că bogatul este ispitit să facă din bani un sens al vieţii. Dar Cristos mai spu­nea: „Fericiţi acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor". Asta înseamnă că cel bogat spiritual este ispitit să facă din spiritualitate ţel şi sens al vieţii. Iată deci, că nu este permis să-i dispreţuieşti pe cei lipsiţi de bani şi pe cei săraci cu
duhul. Iar dumneavoastră asta aţi făcut.

—   Da, aprobă bărbatul.  întotdeauna i-am dispreţuit pe proşti şi pe trădători.

—  Iar copilul dumneavoastră este deja pregătit să-i ucidă. Şi sufletul lui este plin până la refuz cu ură faţă de lume. De aceea este bolnav. Cultura generează civilizaţie. Adică spiritualitatea   generează   bani,   bunuri   materiale.   Dumnea­ voastră faceţi din bani un ţel şi îi pierdeţi, faceţi un ţel din spiritualitate şi o pierdeţi de asemenea. Spiritualitatea este generată de moralitate. Moralitatea provine din iubirea pentru oameni. Iar acea iubire, cu care îi iubim pe oameni, noi o primim de la Dumnezeu. Iubirea pentru Dumnezeu generează iubirea pentru lume şi pentru oameni, după aceea apare mora­litatea, apoi spiritualitatea, iar după aceea, ceea ce noi numim „binefaceri ale civilizaţiei". Dacă dumneavoastră vă fixaţi ca ţel una din treptele care duc spre Dumnezeu, scara dumnea­voastră se va nărui.

—  Spuneţi-mi ce înseamnă în practică iubirea pentru Dumnezeu, mă întreabă pacientul

—  Uitaţi-vă şi dumneavoastră. Totul depinde de El. Dar Dumnezeu nu depinde de nimic. Dumnezeu este iubirea. Imaginaţi-vă că iubiţi un om şi că iubirea dum­neavoastră nu poate fi influenţată de nimic: nici bani, nici situaţie  familială,   nici   situaţia  socială,   nici   lipsa  de talente, moralitate, şi aşa mai departe. Să depinzi de ceva înseamnă să primeşti. în iubire principalul este nu să iei, ci să dai. Dacă dumneavoastră continuaţi să iubiţi un om care v-a trădat şi v-a jignit, înseamnă că dumneavoastră iubiţi în el pe Dumnezeu. Dacă nu vă temeţi să fiţi sincer, şi în nici un fel de împrejurări nu atentaţi asupra senti­mentului de iubire din suflet, vă apropiaţi de Dumnezeu. Mai este un moment foarte important: cu cât te apropii
mai mult de Dumnezeu, cu atât e mai periculos.

Faţa interlocutorului meu s-a alungit:

—  Cum să înţeleg, aceasta?

—  Cu cât este mai performant alpinistul, cu atât este mai periculoasă calea pe care el va merge! Logic. Cu cât este mai aproape de Dumnezeu, cu atât omul primeşte mai multă fericire, şi cu atât va fi mai puternică durerea când va pierde această fericire. Cu alte cuvinte, în cazul intensificării iubirii către Dumnezeu nu trebuie să ne orientăm numai asupra bogăţiei sentimentelor, asupra fericirii şi desfătării, dar şi asupra unor mari suferinţe. De aceea în icoanele Maicii Domnului se reflectă nu numai fericirea unei imense iubiri pentru pruncul născut, ci şi suferinţa viitoarei pierderi a acestuia. Mai simplu spus, Dumnezeu nu este numai fericire, ci şi suferinţă. Iar mai corect, Dumnezeu este dincolo de fericire şi suferinţă.

©  Lazarev - cartea a 3-a - "Iubirea"