Trăgând de coadă elefantul

Au fost odată şapte calugari orbi care erau prieteni şi-şi umpleau timpul discutând despre ceea ce se petrece în lume.

Într-o zi, ieşi la iveală problema „elefantului”. Niciunul dintre ei nu mai „văzuse” vreodată un elefant, aşa încât cerură să le fie adus un elefant pentru a afla cum arată. Unul îi atinse coastele, altul coada, altul trompa, altul un picior, altul o ureche etc. După aceea s-au întrunit pentru a discuta despre ceea ce au „văzut”.

-«Un elefant este ca un perete» – spuse cel care-i atinsese coastele.
-«Nu, este ca o funie», spuse un altul.
-«Este ca un şarpe piton» – spuse al patrulea.
-«Amândoi vă înşelaţi» – spuse al treilea – este ca o coloană care sprijină acoperişul.
-«Este ca o un evantai» – spuse cel care îi atinsese urechea.
Şi, tot aşa, au continuat să discute/certe la nesfârşit.

     Povestea asta am auzit-o anul trecut, de la un maestru Seichim foarte modest şi cu foarte mult bun simţ (şi foarte evoluat spiritual, din punctul meu de vedere).

    Câte discuţii nu ies din cauza acestei erori iniţiale: a te gândi că tu deţii tot adevărul. Adevărul absolut îl deţine doar Dumnezeu (pentru atei nu stiu ce sa spun despre asta... probabil adevarul absolut il detin ei... astept si alte sugestii...).Noi însă suntem creatorii propriului univers, iar lucrurile au semnificaţia pe care noi le-o atribuim. Cât ne creăm noi propriul univers şi cât ni-l creează alţii? Cât cunoaştem/descoperim şi cât doar asimilăm experienţele prin schemele noastre de gandire? (le integrăm în schemele noastre de gândire -> ca exemplu simplist: ce inseamnă moartea în diferite culturi/tradiţii? Pentru unii moartea înseamnă frică, durere, iad (mulţumim anumitor creştini pentru ideea asta :P ), pentru alţii înseamnă comuniunea cu Divinitatea, trecerea într-o treaptă superioară a existenţei, etc... (a se vedea si credinţe stramoşilor noştri, dacii, care la moartea cuiva dădeau pentrecere adevarată, se bucurau pentru el, iar noi bocim de ne rupem când unul dintre noi se duce în partea cealaltă - ma rog, poveste lungă şi foarte interesantă, voiam să dau exemplu doar de scheme diferite de gândire pe marginea aceluiaşi subiect))

Povestea asta se leagă foarte bine cred eu cu îndemnul lui Buddha:

Don't believe in anything simply because you heard it.
Do not believe in traditions because they have been handed down for many generations.
Do not believe in anything because it is spoken and rumored by many.
Do not believe in anything simply because it is found written in your religious books.
Do not believe in anything merely on the authority of your teachers and elders.
But after observation and analysis, you find that anything agrees with reason and is conducive to the good and benefit of one and all, then accept and live up to it. - © Buddha