May 19, 2009

Povestea cu introspectia - experienta personala




O anumita situatie imi crea o stare in care ma simteam foarte rau (a se gandi la ura, gelozie, dispret, etc...) si care ma indeparta de la starea mea de bine (Foarte important: aveam creata deja priza de constiinta la starea de bine - a se citi detasare, pace, iubire, comuniune cu ceea ce ma inconjoara (daca pare pueril, ati gresit pagina) - si constientizam schimbarile de stari si ce stari imi faceau rau mie si celor din jur). In momentul in care aveam aceste stari negative, inceram sa le identific sursa, pentru a le cunoaste, pentru a le intelege, iar pentru asta am folosit introspectia.

Ceea ce am observat in legatura cu introspectia era ca, la majoritatea oamenilor, nu functioneaza pana la capat. Adica, psihicul uman cauta primul raspuns, cel mai comod, de adormire a constiintei, de justificare a starilor, de integrare a problemei in niste scheme mentale comode, etc... care te face sa "rezolvi" pe moment acea problema (de fapt sa adormi constiinta ca ar fi o problema) si, peste un timp, problema sa revina (evident), cu starile negative aferente. Asa majoritatea oamenilor se invart intr-un cerc, furandu-si singuri caciula. Am observat pe pielea mea ca nu-mi regasesc linistea interioara si am incercat sa merg mai departe, sa incerc mai mult. De aceea nu m-am oprit la primul raspuns din introspectie, ci am incercat altceva. Am facut un brainstorming si am analizat apoi fiecare idee in legatura cu acea stare. Dar am analizat-o in primul rand din punct de vedere emotional - ce emotie imi transmitea? Una de disconfort, pe care nu mi-ar fi comod sa o analizez, care imi creeaza repulsie, rusine, teama, etc...?
Daca da, de ce? Mergand pe calea aceasta procesul poate sa devina foarte dureros (si pe mine m-a durat zdravan, dar am vazut asta si la altii) fiindca te pune fata in fata cu aspecte pe care ai vrut sa le ascunzi de ceilalti si chiar de tine. Dar mergand pana la capat pe aceasta cale, oricat de dureros a fost, am reusit sa inteleg sursa emotiilor negative pe care le aveam in acele situatii, sa le iert, sa le indrept, sa stau fata in fata cu mine insumi si sa revin natural (reveneam inconstient la starea de bine, ca si cum s-ar fi vindecat ceva, ca si cum mi s-ar fi luat o greutate de pe suflet) la starea de bine, intelegand ce anume din mine rezona cu starea aceea negativa.

Foarte important daca incercati asta pe propria piele singuri:
- se face brainstorming, fara a incerca sa ne impunem controlul (permitet-va sa simtiti orice veti simti, nu inhibati, chiar daca nu va place, permiteti-va sa dati drumul din voi fara filtrul judecatii (de fapt ceea ce credeti voi ca e judecata), permiteti-va sa va manifestati asa cum va vine). Daca nu facem brainstorming, mintea are grija sa selecteze de la nivel de subconstient doar raspunsurile comode si nu rezolvati nimic. Mai bine beti o bere.
-
brainstormingul se repeta in straturi, dupa ce s-a identificat la fiecare strat lucrurile care trebuie (nu care vrei) aprofundate, se trece la urmatorul (Ex.: la primul brainstorming au iesit 10 idei asupra problemei, din care 3... nu stiti de unde au aparut... nu prea va vine sa va ganditi la ele... simtiti o stare de disconfort psihic/emotional cand le analizati... Ei, pe cele 3 le luati pe rand si le aplicati la fiecare in parte brainstormingul... si tot asa pana aflati de unde va vine dependenta de ceva, obsesivitatea, gelozia, ura, agresivitatea, etc...).

No comments:

Post a Comment