Interesant la cele de mai jos este si observarea subconstientului in urma sau in timpul celor citite... De multe ori el tinde sa ne "ajute" sa intelegem gresit lucrurile, ghidandu-ne pe baza fricilor si a gandurilor nespuse, care ajung in constient in opusul nevoilor noastre. Distractie placuta:
Un om puternic, energic, având voinţă, experienţă şi intelect, poate suferi un eşec total din cauza necunoaşterii legilor care guvernează universul. Mă gândeam la toate acestea, examinând următorul pacient. El îmi spunea povestea sa într-un ritm lent, cu pauze.
— Până nu demult, aveam mulţi prieteni. Rulajul între prinderii mele era de câteva sute de mii de dolari, lunar. Totul mergea minunat. Acum nu am prieteni, am aproape o sută de mii de dolari datorie şi mi s-a născut un copil bolnav. Şi n-am făcut niciodată nimănui vreun rău. Am trăit după legile biblice. Unde-i echitatea?
— Legile biblice sunt legile iubirii, iar dumneavoastră le-aţi încălcat. Foarte des i-aţi dispreţuit şi i-aţi condamnat pe cei care nu au bani. Când începi să te rogi pentru bani, începi să-1 dispreţuieşti pe cel care nu-i are. De aceea Cristos spunea că „mai uşor va trece cămila prin urechile acului decât va intra bogatul în împărăţia cerurilor". Asta înseamnă că bogatul este ispitit să facă din bani un sens al vieţii. Dar Cristos mai spunea: „Fericiţi acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor". Asta înseamnă că cel bogat spiritual este ispitit să facă din spiritualitate ţel şi sens al vieţii. Iată deci, că nu este permis să-i dispreţuieşti pe cei lipsiţi de bani şi pe cei săraci cu
duhul. Iar dumneavoastră asta aţi făcut.
— Da, aprobă bărbatul. întotdeauna i-am dispreţuit pe proşti şi pe trădători.
— Iar copilul dumneavoastră este deja pregătit să-i ucidă. Şi sufletul lui este plin până la refuz cu ură faţă de lume. De aceea este bolnav. Cultura generează civilizaţie. Adică spiritualitatea generează bani, bunuri materiale. Dumnea voastră faceţi din bani un ţel şi îi pierdeţi, faceţi un ţel din spiritualitate şi o pierdeţi de asemenea. Spiritualitatea este generată de moralitate. Moralitatea provine din iubirea pentru oameni. Iar acea iubire, cu care îi iubim pe oameni, noi o primim de la Dumnezeu. Iubirea pentru Dumnezeu generează iubirea pentru lume şi pentru oameni, după aceea apare moralitatea, apoi spiritualitatea, iar după aceea, ceea ce noi numim „binefaceri ale civilizaţiei". Dacă dumneavoastră vă fixaţi ca ţel una din treptele care duc spre Dumnezeu, scara dumneavoastră se va nărui.
— Spuneţi-mi ce înseamnă în practică iubirea pentru Dumnezeu, mă întreabă pacientul
— Uitaţi-vă şi dumneavoastră. Totul depinde de El. Dar Dumnezeu nu depinde de nimic. Dumnezeu este iubirea. Imaginaţi-vă că iubiţi un om şi că iubirea dumneavoastră nu poate fi influenţată de nimic: nici bani, nici situaţie familială, nici situaţia socială, nici lipsa de talente, moralitate, şi aşa mai departe. Să depinzi de ceva înseamnă să primeşti. în iubire principalul este nu să iei, ci să dai. Dacă dumneavoastră continuaţi să iubiţi un om care v-a trădat şi v-a jignit, înseamnă că dumneavoastră iubiţi în el pe Dumnezeu. Dacă nu vă temeţi să fiţi sincer, şi în nici un fel de împrejurări nu atentaţi asupra sentimentului de iubire din suflet, vă apropiaţi de Dumnezeu. Mai este un moment foarte important: cu cât te apropii
mai mult de Dumnezeu, cu atât e mai periculos.
Faţa interlocutorului meu s-a alungit:
— Cum să înţeleg, aceasta?
— Cu cât este mai performant alpinistul, cu atât este mai periculoasă calea pe care el va merge! Logic. Cu cât este mai aproape de Dumnezeu, cu atât omul primeşte mai multă fericire, şi cu atât va fi mai puternică durerea când va pierde această fericire. Cu alte cuvinte, în cazul intensificării iubirii către Dumnezeu nu trebuie să ne orientăm numai asupra bogăţiei sentimentelor, asupra fericirii şi desfătării, dar şi asupra unor mari suferinţe. De aceea în icoanele Maicii Domnului se reflectă nu numai fericirea unei imense iubiri pentru pruncul născut, ci şi suferinţa viitoarei pierderi a acestuia. Mai simplu spus, Dumnezeu nu este numai fericire, ci şi suferinţă. Iar mai corect, Dumnezeu este dincolo de fericire şi suferinţă.
© Lazarev - cartea a 3-a - "Iubirea"
No comments:
Post a Comment