July 7, 2011

Iertarea

Înţeleg că trebuie să am nişte relaţii cordiale cu omul care te-a jignit, dar comportamentul lui îmi revine în faţa ochilor şi orice sentiment cordial încremeneşte. Eu îmi spun: este bun , trebuie iertat. Dar sentimentele mele spun: este un ticălos şi un nemernic şi este imposibil de iubit. Ce să fac?

-  Haideţi să judecăm logic, am propus eu. În mijlocul nostru nu au existat niciodată persoane ideale şi nu vor exista . Dar noi toţi - cocoşaţi, surzi, orbi, handicapaţi fizic, sufleteşte sau spiritual - noi toţi suntem predestinaţi să ajungem la Dumnezeu. Astăzi nu ştim ceva - mâine vom învăţa.
    Acela care v-a înjosit astăzi, în drumul său va deveni oricum Divin. Iar în plan uman el va fi mai bun, dacă nu astăzi, atunci mâine, dacă nu mâine, atunci peste o lună. Corpul îşi încetează evoluţia şi se descompune. Dar evoluţia planurilor interioare continuă. Astfel priviţi omul ca pe un copil care astăzi nu ştie să iubească, dar peste un anumit timp va învăţa. Şi cel mai bun lucru îl constituie educarea lui, pe care o începeţi prin propria schimbare; căci schimbându-ne pe noi înşine, schimbăm lumea din jurul nostru şi pe aceia care stau alături de noi. întrucât procesul de educare prin propria schimbare este destul de îndelungat, noi putem include un al doilea aspect al educaţiei. Adică să ajutăm celălalt om în evoluţia sa: pe alocuri iertându-l, pe alocuri strunindu-l.
    Procesul de educare al altui om, adică de schimbare a lui, este direct legat de propria noastră schimbare.
    Acum pentru mine noţiunea de iertare arată astfel:
-  acceptarea  şi   recunoaşterea  voinţei   Divine  în  cele petrecute;
-  păstrarea iubirii faţă de persoana care v-a jignit sau mai precis: prin intermediul căreia vi s-a dat purificarea;
- disponibilitatea de a vă schimba pe dumneavoastră înşivă şi de a ajuta altă persoană să se schimbe în mod benefic.
    Doresc să subliniez încă o dată: noi ne supărăm pe acea persoană de la care aşteptăm ceva. Cu cât aştept mai multe de la o persoană, cu atât mai puternică va fi depresia şi supărarea mea dacă nu primesc ce doresc. A aştepta ceva înseamnă dependenţă. Cu cât depindem mai mult de fericirea umană, cu atât mai puţină iubire va exista în noi şi va fi mai multă supărare şi boală. Deci, cu cât pretenţiile şi aşteptările vă sunt mai mici, cu cât pretindeţi mai puţin, cu atât mai repede se transformă soţul dumneavoastră dintr-un vânzător de la care cereţi ceva pentru  că l-aţi  plătit, într-un copil de  la care dumneavoastră nu aşteptaţi nimic, înţelegând că înapoierea iubirii, grijii şi preocupării constituie deja o fericire imensă. Şi atunci în orice durere pe care v-o provoacă veţi vedea nu ticăloşia lui, ci propria dumneavoastră imperfecţiune.
    Şi atunci orice durere ne va împinge nu către distrugere, adică spre judecare, supărare, răzbunare ci spre creare, iubire, iertare şi propria schimbare.

P.S. A ierta pe celălalt înseamnă să păstrezi nu numai iubirea faţă de el, dar şi faţă de tine însuţi. Atâta timp cât suntem robii fericirii umane, noi trebuie să călcăm în picioare pe cineva - fie pe alţii, fie pe noi înşine.

© Lazarev - Cartea a 8-a - Dialoguri

No comments:

Post a Comment