June 24, 2009

Idolul cazut


Un muncitor care mersese la munte dădu la un moment dat peste un păun. După mai multe încercări reuşi să-l prindă. Satisfăcut şi mândru, îl duse acasă şi neavând un loc mai potrivit unde să-l pună, hotărî să-l lase în ogradă, laolaltă cu găinile.

Găinile, văzând penajul şi coloritul păunului rămaseră înmărmurite. Îl priveau ca pe o fiinţă venită de pe o altă planetă. Aproape că îl considerau o fiinţă divină.

Recent sositul se „umfla în pene” cu înfumurare printre îndepărtatele sale rubedenii.

Sosi momentul „raţiei”. Muncitorul aruncă la păsări grăunţe şi buruiană. Acea minunăţie de pasăre, flămândă, se aruncă asupra mâncării ca oricare altă găină.

Scena la care asistaseră le dezamăgi pe găini: acea minunăţie de pasăre, avea nevoie să-şi umple guşa la fel ca ele; asemenea lor, era dependentă de hrană.

Admiraţia se transformă în decepţie şi dispreţ. Se luară la ciupit cu păunul şi-i smulseră penele.

Iar cel care, cu puţin timp mai devreme stârnea admiraţie, acum, fără pene şi decolorat, stârnea milă şi arăta ridicol.


Atunci când aplauzele ne gâdilă auzul, este bine să ne amintim de greşelile şi mizeriile noastre. Aceasta ne ajută să evităm leşinul.

Nu suntem ceea ce părem a fi. Suntem ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu. Viziunea Domnului este adevărata viziune.

No comments:

Post a Comment